Pledoarie pentru educația politică – un upgrade al educației civice tradiționale

10836634_10205188556293918_520103829_nCu greu îmi amintesc de modul în care decurgeau orele de cultură civică în școala generală – nici nu mai știu în ce clasă am auzit pentru prima oară de drept sau îndatorire. Acasă știam doar că ai sau nu ai voie. Ca temă mai trebuia apoi să enumerăm drepturi ale copilului și să discernem „între bine și rău” – distincție deprinsă din cadrul familial. Era o materie anostă, însă cu toții ne bucuram de încă o medie de 10 în catalog.

Adevărul este că, la acea vreme, nu simțeam necesitatea unor explicații suplimentare. În aceeași manieră, nu vedeam de ce ar trebui ca eu să mă preocup de existența statului sau să mă implic în funcționarea lui.

Prin construcția sa, conceptul de „educație politică” are o conotație negativă, întrucât politica reprezintă astăzi un domeniu frecvent blamat de către însuși beneficiarul său – cetățeanul. În acest sens, ne imaginăm un model unilateral, manipulativ. Nu doar în România, ci în majoritatea statelor din sud-estul Europei interesul pentru aspecte sociale de actualitate s-a diminuat considerabil. Scena politică națională a ajuns să promoveze un anti-model și totodată un pretext favorabil pasivității civice. Obiectivul educației civice este întocmai acela de a încuraja și de a motiva cetățenii în sensul implicării în procesul democratic la nivel restrâns (de grup) sau de ansamblu (societatea însăși).

Infrastructura educațională din România a creat o disciplină distinctă pentru învățământul primar și secundar, care din păcate eșuează frecvent în a încuraja construirea unui set individual de valori. Discuțiile rigide și exercițiile lipsite de imaginație nu fac altceva decât să descurajeze elevii să își dezvolte simțul auto-reflecției, gândirea critică și inițiativa. Ne folosim de tabele, liste, puncte, buline și ne izolăm în sala de clasă, departe de lumea de afară. De ce ne temem să vorbim la școală despre cele mai importante știri ale zilei, precum modul în care noua Lege a educației va influența viitorul elevilor sau despre adolescenta de 17 ani care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace? De exemplu, în Germania există medii diferite în care este promovată educația politică în rândul cetățenilor, pe lângă cel clasic (școala). Fundații politice (care nu recrutează și nu politizează, ci doar prezintă valorile promovate de un partid politic – democrație, egalitate, libertate, solidaritate, ș.a.), academii ale Bisericii, asociații sportive sau organizații non-guvernamentale sunt doar câteva exemple. În școli, educația civică nu reprezintă o materie de sine stătătoare, ci apare într-o formă integrată în orele de istorie, sociologie și politologie. Atât educația civică formală, cât și activitatea instituțiilor de drept privat din domeniul educației politice pot fi circumscrise celor trei principii stabilite încă în 1976 în cadrul ”Consensului de la Beutelsbach”. Primul principiu interzice îndoctrinarea elevilor de către pedagog prin obligarea acestora la însușirea unei anumite opinii. În al doilea rând, temele considerate controversate în spațiul public trebuie puse în discuție în contradictoriu, prin ilustrarea mai multor puncte de vedere asupra aceleiași probleme. Cel de-al treilea principiu susține importanța orientării către elev. Concret, acesta trebuie să ajungă să recunoască situația politică a societății, să își analizeze propria poziție, dar mai ales să găsească mijloacele pentru a schimba politica in conformitate cu propriile interese și cu bună-credință.

Ceea ce ar trebui să înțelegem este că educația civică reprezintă mai mult decât o materie în planul de învățământ și că ea influențează semnificativ calitatea procesului democratic în România. Ar trebui să lăsăm deoparte manualele și să inițiem discuții, să ne exersăm abilitățile de a dezbate, să aplanăm conflicte și să identificăm soluții. Astfel vom educa viitorii alegători în a fi responsabili, capabili să distingă între un discurs politic în prag electoral și promisiuni realizabile. Îmi doresc ca pe viitor să ne vedem mai implicați în grupul social căruia aparținem, indiferent dacă că este vorba de școală, de echipa de fotbal sau de pasionații de grădinărit.

 

Evelyn Kloss este coordonator de programe în cadrul Centrului Educațional pentru Tineret din Weimar, Germania | Lideri pentru Justiție 2013 (Generația 4)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s